Episodul 7: Hotel Picadilly – Un business de familie devenit atracție pe litoral

Pentru aceia dintre voi care în sezonul estival caută locul cel mai ferit de agitație, dar își doresc să rămână aproape de malul marii, am să va împărtășesc cea mai recentă descoperire. Amplasat în centrul stațiunii Mamaia, la doar 150 de metri distanță de malul Mării Negre, pe partea cu lacul Siutghiol, veți găsi o adevărată oază de verdeață și relaxare: Hotel Picadilly.

Modernizat de un fost medic reîntors în țară din Africa de Sud la finalul anilor `90, hotelul este gospodărit astăzi cu dedicare de Andrei Trandafir și soția sa. 

Spuneți-ne mai întâi, de ce v-ați întors în țară?

Circumstanțele nu au fost deloc unele fericite. Soția mea și-a pierdut mama în 1999, când noi ne-am întors în țară din Africa de Sud pentru că a trebuit să preluăm business-ul familiei, început în 1991. În acești 8 ani am locuit amândoi în Africa de Sud, iar  reîntoarcerea chiar a fost o provocare, întrucât nu știam nimic despre domeniul hotelier. 

Și cum a evoluat procesul învățării de management hotelier?

La reîntoarcerea în țară, o vara întreagă am ascultat pe toată lumea, soția, șefa de recepție, angajații, iar în al doilea an am pus în funcțiune un PC și ne-am lovit de rezistență la schimbare, pentru că toți angajații au plecat. Primii 2-3 ani au fost grei, deoarece trebuia să învăț repede, fără a interfera la început prea mult cu o mașinărie care funcționa. Dar de un real ajutor a fost soția, întrucât ea se ocupa și încă se ocupă de tot ce înseamnă autorități și răbdare. Eu mă ocup de tot ce înseamnă cifre, liste, previziuni. 

La cât s-a ridicat prima investiție, prima cheltuiala, să zic așa? Pe ce vă aduceți aminte că au mers banii?

Prima investiție a fost pentru o renovare destul de superficială și cheltuiala a fost de 150.000 USD. 

Care a fost primul semn că începeți să creșteți?

Atunci când am devenit proprietar pe complexul hotelier. Am semnat de ziua mea de naștere în 2004. Apoi, stațiunea Mamaia s-a privatizat – toate hotelurile au intrat în leasing cu clauză iremediabilă de vânzare și astfel toți managerii am devenit mai implicați să reparăm, să dezvoltăm. Iar în 2004 circulau zvonuri că ar putea lua naștere un monopol, astfel că am vrut să devin proprietar și am apelat la ajutorul băncii.  În 2006 am vrut să cumpăr terenul, dar nu au vrut să mă crediteze pentru a cumpără niște iarbă.

Așa am ajuns la Raiffeisen, accesând un credit de 10 ani – i-am achitat după 9 ani, pentru a putea accesa și fonduri europene. Se întâmpla în 2015, iar după alți 3 ani am început proiectul de renovare, constând în adăugarea unui corp de clădire cu lifturi, recompartimentarea unui etaj 4 - acum compus numai din apartamente, eficientizare energetică, sistem de climă centralizat.

Așadar, în ciuda dorinței dvs. mai ocolite de a fi manager, hotelul a trecut prin mai multe etape de modernizare?

Da, au fost mai multe etape. Ultima s-a încheiat în 2019 și a durat 8-9 luni.
Este un timp record pentru un hotel de 155 camere duble și 17 apartamente, pe lângă alte spații indoor și outdoor amenajate.

Într-adevăr, am finalizat renovările destul de repede, dar am avut alături persoane în care aveam încredere, persoane foarte dedicate, care s-au deplasat cel puțin la 10 zile din București pentru a urmări proiectele. A fost același caz și cu angajații, care au ajutat cu orice a fost nevoie.  

Ce lecții de preț ați învățat de la parteneri?

Într-o relație comercială, contează foarte mult cuvântul dat. Indiferent de ce ai apucat să spui, trebuie să te ții, nu să te faci că ai uitat. Cuvântul dat e sfânt într-o relație de business, fie că sunt furnizori, clienți sau angajați. La fel de important pentru mine este cum rezistă partenerii la prețurile de speculă sau la a specula în general. Cred că spune multe despre caracterul cuiva.   

Cât de grav v-a afectat perioada de pandemie?

Ca pe toți din HoReCa. Mai puțin grav decât un pe hotel de oraș, de business. Acolo, toate au fost chiar închise. 

Care e cea mai inspirată decizie pe care ați luat-o? Cea care s-a dovedit a fi hotărâtoare pentru evoluția business-ului.

Cumpărarea terenului din jurul hotelului și evitarea unor vecinătăți nedorite. 

Dar cea mai neinspirată?

Cosmetizările superficiale și scumpe din 2001 și 2012. Aș recomanda oricui se gândește să facă renovări, să își facă foarte bine proiectul, cu profesioniști, cu verificări și răs-verificări, pentru a identifica orice viciu pentru calcule pe liste, materiale, lucrări. E important și să urmărească graficul de lucrări și să apeleze la a recupera pierderile dacă sunt întârzieri. Eu am avut și apropiați cu experiență în domeniu cu care m-am putut sfătui, care mi-au vrut binele. La sf. de iunie 2019 n-am mai așteptat să finalizăm cu curățenia, că am și deschis șampania, să sărbătorim.

Unde vedeți acest business în 5-10 ani?

În 5, 10 ani cred că va fi similar cu ceea ce se întâmplă acum – un loc agreabil, plăcut, modernizat.