Episodul 9: Jumping House. O rețetă de afaceri adusă în România

Daca v-ați dorit vreodată să săriți atât de sus de bucurie încât solul să nu fie de-ajuns, aflați că exista locuri special amenajate în care controlul siguranței face casă perfect cu adrenalina de pe trambulină și cu bucuria nemăsurata. 

Un astfel de loc este Jumping House, din Cluj, unde puteți îmbina perfect distracția cu activitatea sportivă. Business-ul este inspirat dintr-o vacanță de familie și vă pune la dispoziție trambuline elastice simple sau chiar olimpice, panouri de cățărat, o groapa cu bureți, un traseu ninja și chiar un loc special amenajat cu bureți, în care să puteți plonja pentru mult căutata senzație de libertate.

Cea care a îndrăznit sa materializeze visul născut dintr-o vacanță de familie este Aneta Neagomir, principala fondatoare a Jumping House. 

Când a început business-ul și de la ce a pornit?

Afacerea a început în octombrie 2019, după o vacanță în care, deși ne-am dus pentru relaxare, ne-am întors acasă cu o idee de business. Era un obicei în familie ca în aproape toate orașele pe care le-am vizitat să mergem într-un parc cu genul acesta de distracții. Conceptul era nou pentru noi în momentul acela, nu mai văzusem în România așa ceva. În 2018 nu era în România, o sală de genul acela. Totuși, ideea a venit pe un fundal oarecum pregătit: soțul meu este un sportiv dedicat, fata mea face gimnastică de performanță de la 5 ani, iar eu am lucrat 15 ani în resurse umane și m-am ocupat de tot ce înseamnă entertainment în companie. 

Cum ați caracteriza primii 2 ani? Vă imaginați atunci că veți ajunge în punctul în care vă aflați astăzi?

Primele 4 luni au fost excelente. Nu îmi venea să cred că toate lucrurile se aliniază perfect. Aveam clienți, nu aveam nevoie de promovare. După aceea, în pandemie, adică în următorii 2 ani, a urmat cea mai mare provocare. Nu aveam clienți suficienți, nu am putut plăti luni bune chiria. A fost perioada în care mi-am demonstrat mie abilitățile de supraviețuire. Mi-am imaginat diferit parcursul în primele luni ale business-ului, dar după pandemia prin care am trecut, mi se pare că e peste așteptări ce se întâmpla acum cu afacerea.  

La cât s-a ridicat prima investiție, prima cheltuială, să zic așa, și nu investiția anuală? 

Investiția inițială a totalizat aproape 180.000 euro. Am pornit cu 120.00 euro - noi aveam strânși în jur de 80.000 euro. Am mai avut prieteni care ne-au ajutat, dar ulterior ne-am dat seama că tot mai avem nevoie de bani, așa că am decis să ne îndreptam spre Raiffeisen Bank. Am văzut un anunț în social media despre un proiect de-al lor, apoi am luat legătura cu cineva din interior. Am fost încurajată să-mi înscriu proiectul și am reușit să o fac chiar în ultima săptămână. 

La prezentare, am fost emoționată. Am vorbit o ora, iar cei de la Raiffeisen nu au apucat să mă întrebe multe lucruri.  La final, mi-au spus că i-am fascinat cu acest proiect și că i-am convins. Nu a mai fost nevoie de alte întrebări. 

Dintre toate feedback-urile de la clienți sau de la angajați, pe care dintre ele le-ați aplicat și s-au dovedit surprinzător de valoroase?

Am ținut cont de foarte multe - cele care au adus un plus de valoare business-ului, nu cele care rezolvau o problemă de a lor. De la un client am primit o sugestie pentru a “scurta” calea prin care se ajunge la noi. Am înlocuit acordul scris de participare cu coduri QR. A fost într-adevăr mult mai ușor și mai simplu, iar acum pe toți pereții noștri sau pe tejghea, găsești un QR code. Un alt feedback a fost de la copii – pentru că noi avem categorii și de copii și de adulți. Copiii voiau tot timpul să ne lase câte ceva, să ne vorbească despre experiența lor, și la un moment dat ne-am gândit să-i lăsăm să scrie chiar pe pereții noștri. Le-am pus la dispoziție markere și acum toți pereții sunt colorați, desenați, cu mesaje de la clienți fericiți – pentru că și adulții au ajuns să participe în această activitate. 

Ce lecții de preț ați învățat de la parteneri, de la clienți?

În primul rând, corectitudinea. Este ceea ce ne caracterizează și pe noi și mă bucur că și partenerii noștri au aceasta valoare și o respectă la fel de mult. Apoi, comunicarea – când am expus de la început și noi și ei situația, am găsit întotdeauna căi de rezolvare a problemelor. Comunicarea este elementul de bază, atât cu clienții, cât și cu furnizorii. În momentul în care ai curaj și comunici, ți se pot întâmpla doar lucruri bune. 
Un partener care s-a dovedit extraordinar a fost proprietarul sălii unde suntem în chirie și Raiffeisen Bank – suportul extern, nu numai cel din partea angajaților. S-a văzut enorm în perioada în care am fost închiși de tot. Nu ne-am așteptat să avem așa susținere.

Care sunt cele mai mari dificultăți cu care se confruntă un business de acest tip, pe care cei aflați la început de drum nu le pot previziona, dar ar fi bine să țină cont de ele?

Să aibă încredere și să fie atent la partea de legislație. Noi am lucrat cu avocați de la început pentru că e o categorie care pe mine mă depășește și m-am concentrat mai mult pe altă zonă. Și să fie atent la ce partener își iau alături. 

Cum va arăta businessul peste 10 ani, ținând cont de toate evoluțiile tehnologice care se prefigurează, dar si de cele din comportamentul consumatorului?

Va fi adaptat și în zona aceea. Noi ne dorim să creștem și să implementăm în următoarea sala și sporturi (dacă le putem numi așa) tehnologizate.