Sezonul 3, episodul 2: Anca Amariei – EKA – Centrul Stării de Bine
Cum să fii un angajator atractiv într-un mediu competitiv
Următoarea mea invitată este o tânără antreprenoare care a dezvoltat o afacere după ce corpul ei a cerut ajutor. Muncea într-o corporație de dimineață până seara și era extrem de competitivă. Ceea ce inițial a fost nevoia de mișcare s-a transformat într-o pasiune care astăzi strânge în jurul ei 20 de terapeuți în ceea ce se numește Centrul EKA, un loc pe care l-a crescut alături de soțul ei și cea mai bună prietenă, iar ei se definesc ca fiind facilitatori ai stării de bine. La discuția noastră se alătură și Raluca Nicolescu, de la Raiffeisen Bank, director de IMM, care îmi va spune cum a ajutat această afacere să crească, însă până atunci aș vrea să te întorc pe tine la 24 de ani și să-mi spui ce ți-a spus corpul tău atunci.
ANCA: În primul rând, corpul meu a început să-mi dea semne prin niște dureri de cap. Și am avut câteva zile în care efectiv nu mai puteam să muncesc din cauza durerii de cap și nu mai puteam să-mi țin capul pe umeri. Am zis ok, e cazul să merg la medic și am ajuns la neurolog. Mi-a făcut un body check și mi-a zis: "Ce sunt mușchii ăștia încordați în zona cervicală?". Păi stau la birou. Ce faci pentru corpul tău? Ce fac pentru corpul meu… Nu mă gândisem niciodată că trebuie să fac ceva pentru corpul meu. N-am fost o fire sportivă, dimpotrivă, eram copilul scutit la sport și am zis să stau să mă duc acasă cu această temă. Și atunci m-am mobilizat, și așa am mers spre forme de mișcare care mie îmi plăceau. Și care era mai mult din zona asta de dans, de stretching, și am zis hai să încerc și eu.
PAULA: Voi ce ați observat când au venit să vă prezinte business-ul? Ce v-a atras atenția?
RALUCA: În primul rând segmentul, dar modalitatea prin care a intervenit relația dintre noi și EKA și ar fi frumos, poate, după aceea să ne spunem de unde vine EKA. Deci a fost acesta Start-up studio, un boot camp de învățare, un cadru prin care noi ne dorim să împărtășim din ce știm noi și alți experți, colaboratori de-ai noștri, celor care vor să intre în lumea antreprenorialului. Și așa a început relația după aceea: din întrebări, din relaționare a venit și nevoia de creditare ulterioară, dar până la urmă este parteneriatul care s-a construit în acea zi din acel weekend în care a decis să participe la programul nostru.
PAULA: Știu că tu ai avut așa în tot timpul pornirea asta de a-ți urma pasiunile. Nu te-ai uitat nici în stânga, nici în dreapta, nici la ce zice mama și te-ai dus pe drumul tău așa, când erai copil. Ce pasiuni aveai?
ANCA: Dacă mă uit la segmentul de vârstă șapte - zece ani de când am început școala, eram foarte pasionată să mă înregistrez pe un reportofon. Și subiectul acestor emisiuni era legat de personajele mele preferate din telenovele.
PAULA: Ziceai, ia uite ce a făcut Fernando.
ANCA: Da, și comentam. Sunt curioasă să văd ce o să facă X în episodul următor. Și acum haideți să ascultăm și o piesă și puneam și piese de pe coloana sonoră, și o puneam pe mama ca să fiu la curent.
PAULA. Bun, deci experiența asta în radio, pentru că deja avea experiență în radio din copilărie, nu-i așa, te-a dus spre facultatea de comunicare, nu-i așa? Ce a zis bunica? Ce a zis tatăl când le-ai spus că uite, eu vreau la comunicare și PR?
ANCA: În primul rând, pe vremea aceea, vorbim 2007, 2006-2007, ideea de PR, mai ales într-un oraș de provincie …
PAULA: Relații cu publicul
ANCA: Da, Ploiești, relații publice, ce vrei să faci? Un an prestat la un ghișeu? Nici eu nu prea știam. De-adevăratelea. Cu ce se mănâncă, dar mă uitasem foarte, foarte bine pe site-ul Universității din București. Începusem să citesc despre asta și îmi plăcea ideea că o să lucrez cu presa, cu jurnaliștii.
PAULA: După facultate, ai lucrat în comunicare, ai lucrat în televiziune, te-ai dus într-o zonă de-asta care clar te așeza în mijlocul oamenilor, simte nevoia să te conectezi cu oamenii. Și totul s-a terminat într-o zi când ai decis să înființezi centrul, EKA 9.40 , și uite Raluca mi-a ridicat mingea la fileu, ce înseamnă, de unde vine numele ăsta?
ANCA: EKA în sanscrită, înseamnă unul sau primul. Ne-am gândit la oamenii care o să vină la EKA, la clienții noștri, și ne-am gândit că ei sunt ființe unice, care merită abordate integrat din mai multe perspective. Și asta înseamnă că specialiștii de la noi lucrează integrat. Sunt oameni care vin și lucrează în psihoterapie. Și ajungem la concluzia că e nevoie să facă ceva și pentru corp și atunci merg și în zona de recuperare posturală sau masaj, sau nutriție sau yoga sau alte servicii din zona sănătății fizice.
PAULA (către Raluca): Faptul că ei s-au uitat așa 360 de grade în jurul celui care intră în centrul lor a contat în decizia voastră de a susține proiectul?
RALUCA: Cu siguranța. Pentru că omul în jurul omului se învârte, se învârt toate serviciile pe care le oferă și în acest context creează și potențial. Atâta timp cât echipa lor, pentru că vorbim despre o echipă măricică, acoperă, reușește să acopere tot ceea ce omul are nevoie până la urmă, deci creează starea de fapt și starea viitoare, potențialul de dezvoltare având în centru omul.
PAULA: Voi aveți, cum spunea și Raluca, o echipă mare, de 20 de terapeuți. Nu-i puțin. Cum i-ați găsit? Cum îi țineți acolo?
ANCA: În general sunt oameni care au fost fie colegi ai noștri. Din formațiile noastre, echipa de psihoterapeuți este în mare parte coordonată și recrutată, dacă pot să zic așa, de soțul meu, Matei Stănculescu. El este psihoterapeut și asta a fost un prim criteriu. Un alt criteriu a fost să fi lucrat cu oamenii respectivi și să știm exact cum oferă serviciile pe care le oferă. Și atunci câțiva dintre ei au fost chiar terapeuții noștri la un moment dat. Iar acum, pentru că notorietatea EKA începe să crească, într-adevăr, sunt și specialiști care vin spre noi și care pur și simplu îi invităm în primul rând la o cafea, pentru că, dincolo de orice, o certificare și orice diplomă și orice hârtie e vorba despre chimie.Și când o să veniți la EKA, o să vedeți că acolo sentimentul este de acasă.
PAULA: Și cum îi dai sentimentul unui om, sentimentul că e acasă?
ANCA: În primul rând, am făcut asta prin felul în care am amenajat spațiul.Ne ajută foarte tare și casa pe care am găsit-o și care e foarte cozy, foarte … chiar îți dă acest sentiment că ai ajuns la noi și nu ești într-o sală de așteptare, ci ești într-o sufragerie. Sunt oameni care vin și ne întreabă: "Trebuie să mă descalț?"
PAULA: Ce îi întrebi pe tinerii antreprenori când intră în biroul tău? Care e prima chestie care te interesează când vă cunoașteți?
RALUCA: Mă interesează foarte tare, aș vrea să știu despre acel tânăr ce își dorește să fie, să devină, pentru că e extrem de important cum vrei să devii și ce rol să joci aici, în scurta noastră trecere pe aici.
PAULA: Ia să te auzim ce vreți voi să deveniți când o să fiți și mai mari?
ANCA: Cred că ăsta este un răspuns care se redefinește constant.Vrem să ținem omul de mână și să îi spunem că e ok să se lase pe spate, că cineva îl prinde și că putem să facem asta împreună și să trecem peste complexitatea vieții în care trăim și ea într-un mod pozitiv. Asta nu înseamnă că trebuie să fim pozitivi tot timpul.
PAULA: Pe tine cine te ține? Atunci când te lași pe spate?
ANCA: Ah. E o întrebare foarte grea. Soțul meu, soțul tău, care la rândul lui e cunoscut, a avut și emisiuni la televiziune, povestește.
PAULA: Da, așa este. A fost nevoie să ne ținem unul pe celălalt în brațe în foarte multe momente.
ANCA: Așa. Cine mă ține pe mine? Adevărul e că fac o echipă foarte bună cu Matei. Și norocul nostru este că atunci când unul e jos, celelalte sus și invers. Mă mai ține foarte tare, deși pare că este o sursă care mă solicită, dar și copilul meu, pentru că el mă forțează să mă deconectez. Probabil dacă nu ar fi el, aș sta 24 de ore din 7 să fac ceva.
PAULA: Aș vrea să vă provoc pe amândouă, să dați un sfat unui număr de oameni care vor să facă același tip de afacere, de unde să pornească, cum să facă? Și asta din perspectiva finanțatorului, dar și din perspectiva cuiva care chiar a făcut o afacere din asta în zona de stării de bine.
ANCA: Eu i-aș îndemna să se gândească la propriile lor nevoi și să se gândească la faptul că, mai mult ca sigur, din nevoile acelea izvorăsc și nevoile altor oameni. Unu, și doi, există foarte multă pasiune în orice business ar porni. E nevoie de pasiune. Sunt atât de multe provocări încât ai nevoie de ceva care să te facă să te dai jos din pat și să zici vreau și astăzi nu mă las. Și dacă nu e pasiune, se stinge atât de repede flacăra aceea.
RALUCA: Sunt întru totul de acord cu ce a zis Anca. Fără pasiune, fără un vis, fară un scop spre care sa sa te îndrepți și care să te facă să mergi zi de zi peste orice greutate care vine, nu exista izbânda, zic eu, în orice domeniu, în antreprenoriat cu atât mai mult. Dar dincolo de asta, vorbim din punct de vedere al celui care cumva încearcă să evalueze o afacere. Întotdeauna se pleacă sau pornim de la ce nevoie e acoperită, Care e segmentul acela de clienți potențiali? Care e echipa? Că e extrem de important cum duci mai departe si care pe ce resurse te bazezi pe și pe resurse active, fixe și financiare. Pentru că există un studiu, există statistici multe care spun că jumătate din business urile care sunt pornite în cinci ani de zile dispar. 20% în primul an suprimă. Primul motiv care duce la acest deznodământ este că nu există o nevoie în piață. Abia apoi este vorba de bani și, nu în ultimul rând este vorba de echipă. Astea sunt cele trei motive. Deci aceste trei motive dau. Privindu le, ei împart șansele de izbândă.
PAULA: Și o să-i pasez Ralucăi acum o minge și o să rog pe ea să te întrebe ceva din punct de vedere al finanțatorului, ca să ajungă la cei care visează la o afacere. Deci, dacă ai o curiozitate legată de business ul lor, care ar putea să însemne o lecție pentru tineri
RALUCA: Ce urmează mai departe? Ai construit, ați construit împreună frumos un fel de constelație de servicii pentru o comunitate de oameni care sunt interesați de binele lor, ca să poată să facă bine mai departe. Ce înseamnă asta? Ce e pasul următor pentru tine?
ANCA: Next step este este să consolidez comunitatea de aici, pentru că dincolo de terapie și de tot ce facem direct pentru consumator, îmi doresc să aduc comunități care să se sprijine reciproc, cu comunități de mame în comunități de tați și îmi doresc să facilitez discuțiile pentru ei. Asta pentru că EKA, așa cum este ea acum. Apoi mai departe, de când am pornit cu ideea acestui business, a fost să le ducem și în alte orașe din România și să le ducem și în alte țări. Și nu cumva acesta este visul nostru. Să construim, să găsim centrul stării de bine, nu doar în București, ci în toată România și în toată lumea, îndrăznesc să spun.
PAULA: Noi îți dorim mult succes, și sper ca următoarea noastră discuție să aibă loc la Paris, în centrul vostru EKA de acolo.
ANCA: Mulțumesc!