Sezonul 3, episodul 6: Dragoș Safta și Viorel Chiriță – Carne și Sare

PAULA: Pasiunile transformate în afaceri sunt de cele mai multe ori de succes. Plăcerea de a mânca adus împreună doi prieteni care au deschis o carmangerie pe care o descriu ca fiind un showroom al cărnurilor din România.

Aș vrea să introduc pe invitații mei de astăzi, Dragoș Safta și Viorel Chiriță. Bine ați venit! De unde și până unde v-ați gândit să deschideți un showroom al cărnii românești? Așa mi-ați descris-o.

VIOREL: Da, nouă așa ne place să credem că arată locațiile noastre dintr-o nevoie personală. În momentul în care voiam să facem un grătar, trebuia să umblăm în una, două, trei locații, cel puțin, ca să ne cumpărăm ce ne plăcea. De multe ori găseam...

PAULA: Cred că dintr-un loc luați pastramă, dintr-un loc luați...

VIOREL: Exact. Undeva mici, undeva o vită, undeva un berbecuț...

PAULA: Și ce ați zis?

VIOREL: Hai să ne facem noi, ca să fim siguri că este exact ce trebuie pentru noi, în primul rând, fiind și două firi mai pretențioase. Am plecat pe drumul ăsta, hai să încercăm noi să construim ceva care să ne placă nouă și celorlalți. 

PAULA: Voi ați crescut această afacere într-un an, cât altele în șapte, și de la o carmangerie în Chiajna prima dată, nu?! ați ajuns la trei.

VIOREL: Da, am ajuns... Erau clienți care veneau și ne cereau în diferite zone. Eram în Chiajna, veneau din Otopeni și ne spuneau, dar în Otopeni de ce nu deschideți? Că vrem și noi așa ceva. Și am zis, ok, hai să căutăm locații, am găsit locație, am deschis și-n Otopeni. Nevoia după aceea a fost să mărim și capacitatea de producție, și atunci a trebuit să căutăm o nouă locație pentru a face producția mai mare, și automat dacă e să ne concentrăm pe o altă locație pentru producție, de ce nu deschidem și un magazin? Și atunci ne-am orientat și către Domnești și așa am ajuns de într-un an și puțin să avem trei locații. 

PAULA; Mie mi se pare că v-ați extins foarte rapid. Voi ați anticipat nevoia asta în piață?VIOREL: Am descoperit-o mai mult. Planul nostru era de o extindere, poate nu atât de rapidă, dar ne-a surprins impactul pe care l-am văzut asupra clienților. Și de acolo am prins și curajul. 

PAULA: Cu ce bani ați început?

VIOREL: Fonduri proprii, majoritatea fonduri proprii, însă ne-a ajutat foarte mult și banca.  

DRAGOȘ: Ne dorim ca și banii rulați să se ruleze în țară. Facem tot posibil să lucrăm numai cu firme care cresc, sacrifică și tranșează animale crescute la noi.

PAULA: Care erau pasiunile voastre când erați copii? 

VIOREL: Cred că mai tot timpul am cochetat cu bucătăria.

PAULA: Da?

VIOREL: Da. Îmi plăcea să gătesc, îmi plăceau mâncărurile bune. Așa consideram eu că mâncărurile care îmi plac sunt mâncăruri bune. Și de acolo probabil că am mers pe partea asta de lucruri cu carnea, cu materia prima.

DRAGOȘ: Eu am făcut chiar școala de muzică, am făcut pian, șapte ani, după care mi-am dat seama că nu e chiar ceea ce îmi doream, să zic așa, și cred că prima dată m-am lovit de business când m-au trimis părinții să lucrez la mare ca barman.

PAULA. La ce vârstă?

DRAGOȘ. Cred că 16 ani aveam, sau 17.

PAULA: Și ce au zis ei? Hai, gata.

DRAGOȘ: Du-te acolo să vezi cum e viața. Ai mei fiind din sistem, din Poliție. Du-te acolo să vezi cum e viața. Și de acolo, n-am mai vrut altceva în afară de business.

PAULA: De la faptul că ai tăi au avut curaj la 16 ani să te trimită singur la mare, să faci niște bani, să vezi cum e viața. Și ai văzut cum e viața?

DRAGOȘ: Da, și făceam bani și mi se părea că faci bani foarte ușor, dar era foarte greu să-i țin.

PAULA: Ah, pe ce cheltuiai?

DRAGOȘ: Pe orice. Acum erau mult mai multe tentații, eram și mai puști, și nu știu, țigări la cluburi...

PAULA. Și voi doi când v-ați întâlnit?

VIOREL: Noi doi ne-am întâlnit într-un business de-a lui Dragoș. Am fost angajat în business-ul lui. Am lucrat împreună, cred că șapte ani, după care am luat o pauză, rămânând prieteni. Eu pornindu-mi și business-ul meu. Și da, am rămas tot timpul în contact, adică am fost acolo plus că ne-am și înrudit între timp, eu sunt nașul lui și relația s-a strâns, relația s-a strâns mai departe, da.

DRAGOȘ: E o relația de prietenie. Eu sunt de acord cu relația de business cu prieteni. Eu, personal, sunt de acord. Că dacă nici într-un prieten nu ai încredere, sau nu gândești ca el sau el ca tine, cu atât mai puțin cu un străin în care să te blindezi de acte peste acte, peste acte, care până la urmă, oricum dacă vrei să le combați, le combați în judecată și așa mai departe, dar sunt pro a face business cu prieteni.

PAULA: Spuneai că e foarte simplu în business-ul ăsta, pentru că orice idee aveți o implementați, vedeți dacă merge continuă, dacă nu, opriți.

VIOREL: E libertatea pe care o avem. Nu neapărat că e simplu, dar e libertatea pe care o avem. Un exemplu bun este locația din Otopeni. Noi avem conceptul de carmangerie, care arată un pic altfel, unde produsele sunt un pic altfel. Iar Dragoș, într-o zi, mi-a zis de ce nu băgăm un grătar acolo. O carmangerie cu grătar, iar tot ce este la vitrină să poată fi făcut atunci pe grătar.

PAULA: Și să-l ia omul acasă, gata, preparat.

VIOREL: Și să-l ia omul acasă, împachetat frumos.  PAULA: Cum a fost când au venit cei de la bancă să vadă locul?

VIOREL. Am avut emoții un pic la început, dar ne-am bucurat foarte tare în momentul în care am văzut că apreciază locația. Am discutat pe cifre, asta este clar, dar au început să aprecieze ideea.

DRAGOȘ. Adică cineva îți valida cumva business-ul. Noi am prezintat cifre, dar cifrele de la început – că erau, că nu erau, tot aia, n-aveau nici cum să arate bine cifrele. După șase luni, de la prima finanțare a fost, cred că...

PAULA: Și cine vă mai ajută în afacere? Mai e cineva din familie sau sunteți voi doi?

VIOREL: Îl am eu pe finul meu Dragoș, și Dragoș îl are pe nașul lui Viorel. Ne ajutăm reciproc. Suntem noi doi care ținem frâiele și care muncim.

PAULA: Și câți angajați aveți?

VIOREL: În momentul de față avem 26 de angajați.

PAULA: Cum reușiți să-i țineți într-o piață atât de concurențială?

VIOREL: Crescând echipa. Încă suntem în creștere de echipă, îi ținem în primul rând prin relația pe care o avem cu ei. Noi credem, având toată experiența asta din spate, și de angajat, și de business, toți oamenii trebuie apreciați și trebuie respectați, în primul rând.

PAULA: Care sunt greșelile pe care le-ați facut la început de drum și din care ați vrea să învețe alții?

DRAGOȘ: Am fost depășiți în multe momente cred că și psihic și poate aici noi nu știu dacă am fost la fel de bine pregătiți cât ne-am fi dorit, foarte conștienți de ce înseamnă interacțiunea fizică, tot ce înseamnă businessul ăsta, amploarea lui.

PAULA: Și cum ați-a rezolvat-o?

VIOREL: Prin efort susținut.

PAULA: Prin mijloace specifice.

DRAGOȘ: Și după, nu știu, era și simplu, nu aveam încotro.

PAULA: Am rezolvat-o, zicând că nu avem încotro.

DRAGOȘ: Am încercat să ne... să fim optimiști spunându-ne că este doar o perioadă și într-adevăr, asta ne și propunem ca după deschiderea din Domnești, să ne liniștim un pic, pentru că a fost un an extraordinar de plin.

VIOREL: Stăm și la vânzare, stăm și în producție, din când în când mai facem și câte o tură de transport cu marfa într-una din locații, că se întâmplă să fim într-o criză de timp și ok mă urc eu pe dubă, nu-i nicio problemă și duc marfa. Le facem pe toate pentru a cunoaște, pentru a lucra cot la cot cu colegii noștri și pentru a ne asigura că lucrurile se întâmplă așa cum trebuie și cum vrem noi.

PAULA: Aș vrea sa vă rog să dați trei sfaturi celor care sunt la început de drum sau care visează să deschidă o afacere în domeniul ăsta.

DRAGOȘ: Eu aș spune așa: Am asistat la multe interviuri de vânzător, și eu ca intervievat și din poziție de angajator. Și mulți se puneau în fața, păi eu aș negocia, uite așa. Păi, stai un pic, până să negociezi, contează până și unde parchezi mașina, dacă e vară, și tu transpiri până la client că ai parcat departe, că n-ai găsit loc de parcare, tu te duci deja cu un minus în minte, atunci când știi că ești transpirat.

E clar un minus, deci trebuie să iei în calcul foarte multe chestii, foarte multe amănunte la care teoretic, nu te gândești. PAULA. Cum spunea și antevorbitorul tău … 

VIOREL: Cum spunea și antevorbitorul meu! De răbdare! Nu, cred că muncă, în primul rând, că rezultatele nu vin așa niciodată. Nu e totul loterie, nu sunt jocuri de noroc sau așa. Când e vorba de muncă și de un business 100% legal și corect, totul vine în timp. Și a treia parte, să zic că ar fi partea de analiză care trebuie făcută constant. Din prima zi de când am făcut cel mai mic efort financiar trebuie să facem analiză. Unde s-au dus bănuții respectivi? Pentru ce s-au dus? Ce facem cu ei, când se întorc? Cum pot să dezvolt? În ce parte? Care este efortul financiar mai departe? Și unde sunt rezultatele?

PAULA: La final, așa să-mi spuneți o rețetă preferată a voastră. Cum preparați carnea? Ca să rămânem cu ceva.

VIOREL: Să înceapă Dragoș. 

DRAGOȘ: Mie orice carne pe care o mănânc, mie-mi place mai puțin făcută. Mai puțin porcul. Porcul trebuie făcut mai mult, că porcul nu se mănâncă în sânge. Dar berbecuțul și vita avem, de exemplu, o pastramă de mușchi de berbecuț nu bună, foarte bună. Dar fiind subțire, făcut foarte puțin, așa, în sânge, să fie cum îmi place.

PAULA: Deci cât? Un minut pe o parte, un minut pe o parte? Cum să faci?

DRAGOȘ: Nu chiar un minut, dar depinde. Dacă se taie rondele, să zic așa din ea, și o bucățică, atât, dar merge un minut și jumate, cu un minut și jumate pe grătar. Atât!

Paula: Vă mulțumesc foarte mult!