CEGIM: Tradiție și inovație: Povestea unei afaceri de familie în industria prelucrătoare de mobilă
Inspirat de amintirile din copilărie legate de fabrica de scaune a tatălui său, Mugurel Vîșcă a reușit să dezvolte propria afacere de succes, trecând prin numeroase provocări și investind strategic. El și-a diversificat producția și a ajuns, în timp, la o cifră de afaceri de aproximativ 2 milioane de euro. Acum speră ca unul dintre fiii săi să-i calce pe urme și să ducă mai departe tradiția producției de scaune.
Mugurel Vîșcă: În 2008, când noi am pornit fabrica de scaune, în România a fost criză. Nu am crescut ca alții într-un an cu un salt uriaș, am crescut chiar pas cu pas. Eu mă implic peste tot dacp e nevoie de mine. Sunt de la omul care dă cu mătura, care se urcă pe stivuitor când e nevoie, până la omul care discută cu clienții.
Paula: Câți ani aveați când ați intrat prima dată în fabrica de scaune pe care o conducea tatăl dumneavoastră?
Mugurel Vîșcă: Foarte mic. Vreo 10-11 ani.
Paula: Și vă mai amintiți ce v-a atras atenția atunci?
Mugurel Vîșcă: Mirosul de rumeguș.
Paula: Și ce se întâmpla acolo în fabrică? Cum vedeați prin ochii de copil ce se întâmpla acolo?
Mugurel Vîșcă: Totul era într-o continuă mișcare. Pentru că era un flux foarte mare, oameni mulți. Era ceva foarte fain. Mă fascina cumva.
Paula: Și pentru că nu a vrut să stea departe (tatăl dumneavoastră) de domeniul care îi plăcea așa de mult, a deschis o afacere.
„Am început cu două produse, o masă pliantă și un colțar de bucătărie”
Mugurel Vîșcă: Da, a deschis o afacere, mi-aduc aminte, cred, cu 1000, 2000, 3000 de mărci, cred că erau la momentul acela, împrumutate de la un prieten. Și am pornit prima dată producând mobilier din PAL melaminat. Am început cu două produse, o masă pliantă și un colțar de bucătărie.
Paula: Și ați pornit cu aceste două produse și ați tot crescut?
Mugurel Vîșcă: Am tot crescut. Am diversificat foarte mult gama, ajungând la mult mai multe produse ulterior, culminând prin a reuși în anul 2007 să finalizăm o investiție care n-a fost mică pentru a putea porni fabrica de scaune. Să producem scaune.
Paula: Cu ce bani ați făcut investiția?
Mugurel Vîșcă: Bani din credit, mare parte, și probabil la momentul acela și cu ajutorul partenerului din Canada.
Paula: Câți bani ați împrumutat până acum?
Mugurel Vîșcă: Vă spun că în momentul de față avem peste un milion de euro împrumutați.
Paula: Ce ați cumpărat cu banii din credit?
Mugurel Vîșcă: Utilaje. Și ultima investiție este o hală de 1500 de metri pătrați, ultramodernă, dotată cu echipamente de ultimă generație, prietenoasă cu mediul. Și ca să rămânem măcar la nivelul la care eram, ne trebuia obligatoriu o vopsitorie. Lucru pe care l-am realizat. Nu ușor, foarte greu, dar în momentul de față avem probabil una dintre cele mai mari vopsitorii pe partea de scaune din țară.
"Câte scaune pleacă din fabrica dumneavoastră în fiecare an?"
Paula: Câte scaune pleacă din fabrica dumneavoastră în fiecare an?
Mugurel Vîșcă: Gândind că producem în jur de 4-5 mii pe lună și pleacă aproape toate, pleacă foarte multe.
Paula: Care e distribuția piața internă/piața externă?
Mugurel Vîșcă: Cred că am reușit în momentul de față să optimizăm această pondere, adică să fim undeva la 30 și ceva la sută intern, 30 și ceva la sută Canada și 30 și ceva la sută Franța.
Paula: Și în toți anii aceștia ați ajuns la o cifră de afaceri…?
Mugurel Vîșcă: Am ajuns la o cifră de afaceri de 2 milioane de euro, în jur de 2 milioane de euro, dar este foarte interesantă această ajungere la această cifră.
Paula: Am văzut în showroom niște scaune mai speciale.
Mugurel Vîșcă: Este un prototip, are un buton și se întâmplă ceva. E un scaun pentru oameni cu nevoi speciale, oameni în vârstă. Produs nou, prototip pe care sper să-l implementăm pe piața din Franța.
Paula: Cât timp îi ia unui scaun din momentul în care intră în proces până când e gata?
Mugurel Vîșcă: Noi lucrăm pe loturi, și un lot de scaune nu poate să iasă mai devreme de șapte-opt-zece zile. Vorbim de volume. Noi nu producem scaune cu bucata. Cantitatea minimă la noi este de 200, 500, 700, 800.
Paula: Când ați simțit că v-a fost cel mai greu?Mugurel Vîșcă: După pierderea tatălui meu. A fost o perioadă foarte dificilă.
Paula: După ce v-ați montat și ați preluat toată afacerea, care a fost primul lucru la care v-ați gândit să-l faceți diferit față de cum îl făcea el, ca să veniți cu ceva al dumneavoastră în afacere?
Mugurel Vîșcă: Chiar destul de repede am făcut o investiție în 2013, la un an după ce a decedat. Cred că a fost momentul cheie al fabricii, am investit într-o mașină cu control numeric, care la momentul acela era privită ca o sperietoare pentru oameni, că dacă se achiziționează, oamenii pleacă acasă.
Paula: Care e scaunul dumneavoastră preferat?
Mugurel Vîșcă: Se numește Nordic. N-a plecat practic de la desen. A plecat de la un model, de la o gândire, din mai multe scaune, am ajuns să facem, punând bucățică cu bucățică, ceea ce vedeți.
"Cine o să continue munca dumneavoastră?"
Paula: Și cine o să continue munca dumneavoastră?
Mugurel Vîșcă: Sper că unul dintre cei doi băieți.
Paula: Pare vreunul pasionat?
Mugurel Vîșcă: Cel mic, da. Își dorește să vină la fabrică și vine și muncește în fabrică. Inclusiv în vacanța asta, o parte din vacanță a venit și a muncit, muncă ca orice om, nu o muncă specială.
Paula: Dacă ar fi să lăsați moștenire ceva ce ați învățat de la tatăl dumneavoastră copilului dumneavoastră, ce i-ați lăsa?Mugurel Vîșcă: Seriozitate. Dacă promiți un lucru, să te străduiești să te ții de acel lucru.
Paula: Mulțumesc foarte mult!
Mugurel Vîșcă: Cu mare drag!