MABÓ: Business cu Aromă de Pasiune: Povestea Vicecampionului Mondial la Prăjit Cafea
Bogdan Georgescu, vicecampion mondial la prăjit cafea, povestește cum pasiunea sa pentru cafea s-a transformat dintr-o căutare stângace în măiestrie. A descoperit adevărata savoare a cafelei într-o mică cafenea din Los Angeles. A ales să-și urmeze chemarea, învățând din greșeli și investind în cunoaștere. Astăzi, prăjește cu precizie și pasiune, oferind lumii o cafea unică.
Paula: Cum ai ajuns tu să câștigi titlul de vicecampion mondial?
Bogdan: În România m-am dus de vreo trei ori și n-am câștigat. Și în 2019 s-a întâmplat să câștig.
Paula: Cum așa?
Bogdan: Nu mi-am pus niciun fel de presiune pe mine. În anii precedenți cred că pusesem presiune, m-am strofocat un pic. Acum m-am dus foarte relaxat și, probabil că asta m-a ajutat să-mi clarific mintea cumva și să fac bine ce aveam de făcut.
Paula: Ce crezi că ai adus tu în plus față de competitorii tăi în competiție?
Bogdan: M-a ajutat foarte mult faptul că sunt inginer și am înțeles foarte bine ce înseamnă matematic toate curbele care se întâmplă în graficul de prăjire. Am înțeles termodinamic, chimic și fizic ce se întâmplă în cuptor și, atunci, mie mi-a fost foarte simplu să înțeleg destul de rapid cum se prăjește cafeaua și, dacă am un gust dubios în ceașcă după ce o prăjesc, cum anume corectez acel gust.
"Nu înțelegeam de ce merge bine business-ul, dar eu n-am bani”
Bogdan: La început, noi ne-am autosusținut, pentru că e un business în care cumperi cafea. Noi nici nu aveam... am avut o singură cafenea pe care am pornit-o ulterior. Întâi am pornit prăjitoria, după care am pornit o cafenea. Pe măsură ce crești, începe să fie din ce în ce mai greu, pentru că tu trebuie să cumperi din ce în ce mai multă cafea pe care o prăjești mâine, ca să înlocuiești ce ai prăjit azi, și banii îi primești după o lună, o lună și jumătate. Peste vreo 2-3 ani de zile am constatat că nu e... ceva se întâmplă, pentru că eu nu înțelegeam de ce merge atât de bine business-ul, dar eu n-am bani. Și unde-s banii, ce se întâmplă cu ei, de ce nu iau bani?
Paula: Păi unde erau banii? Și unde erau până la urmă?
Bogdan: Păi banii erau ba la clienți, ba în cafeaua verde, în stoc, ba în manșoane, ba în pungi, care costă foarte mult. Se adună ca și stocuri și apoi tu, bucățele, bucățele, începi să îi încasezi. Și ne-am dat seama că o parte de venit ar fi foarte bine să avem niște cafenele. Curând o să facem cea de-a treia cafenea cu brutărie, pentru că ne-am dat seama că e un cash flow care nouă ne lipsește.
Paula: Cu ce bani faceți cea de-a treia?
Bogdan: Cea de-a treia cafenea... am accesat un program de la Raiffeisen, se numește Raiffeisen factory, și ne-a ajutat foarte mult, pentru că este foarte, foarte facil de accesat. În relația cu Raiffeisen a mers totul... ei zici că lucrau la noi în firmă și erau cu noi, și erau colegii noștri. Și am zis, bă, gata, facem, cum să nu facem imediat?
Paula: La ce cifră de afaceri ați ajuns?
Bogdan: Anul trecut am făcut 1.200.000 de euro, cifră pe care am tot dublat-o în fiecare an. Anul ăsta nu știu dacă dublăm, dar ne apropiem probabil de două milioane.
"Se numește MABÓ... because fashion"
Paula: De unde vine MABÓ? Ce înseamnă asta?
Bogdan: Am zis, dom'le, trebuie să fie din două silabe sau trei silabe, scurte, să fie de impact. Și ne-a venit MABÓ, vine de la Marius și Bogdan, deci nu e diferență mare între noi și cei care și-au făcut, nu știu, butic undeva și au combinat...
Paula: Marius e partenerul tău...
Bogdan: Marius e partenerul meu și eu sunt Bogdan, și la Bo am pus și eu un apostrof așa...
Paula: Ca să pară străin.
Bogdan: Because fashion. Ne întrebau toți: „Dar ce-i ăsta, e cuvântul african, e legat de cafea?” Da, sigur, e numele meu și-a luat Marius și atât.
Paula: Uite, eu vin acum să-ți cer ție cea mai bună cafea din lume și tu să mi-o prepari. Cum arată ea?
Bogdan: Păi, în principal, este important să știu dacă bei cu lapte sau fără lapte.
Paula: De obicei beau cu lapte.
Bogdan: Dacă bei cu lapte alternativ sau cu lapte de vacă?
Paula: De vacă.
Bogdan: Și dacă vrei să fie un produs care este... mai mic sau mai mare? Asta e cam tot ce trebuie să știm.
Paula: Mai mic.
Bogdan: Bun, atunci ți s-ar potrivi un cappuccino sau un cortado.
Paula: Hai să încercăm cu cappuccino.
Bogdan: Un cappuccino bun. Pentru a face un cappuccino, avem nevoie de cafea, în primul rând. Cafeaua trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să avem cea mai bună cafea pe care noi putem să o cumpărăm și apoi vedem ce ne cumpărăm pe post de râșniță. Espresorul e, practic, ultimul. Este accesoriul râșniței și nu invers.
“Am intrat într-o cafenea în drum spre Grand Canyon. Ulterior am aflat că cel care mi-a făcut cafea era campionul Americii la barista”
Am descoperit prima oară cafeaua, să beau așa ceva care aducea a cafea, în facultate, când auzisem că, dacă bei cafea, s-ar putea să poți sta mai mult să înveți. După aia altcineva mi-a zis: „Aaa, păi șmecherii beau espresso, nu bei cu lapte așa”. Și am zis ok, să încerc să beau espresso și, la un moment dat, am ajuns în America și eram în Los Angeles cu nevastă-mea și trebuia să mergem la Grand Canyon. Și acolo am plecat dimineața și era închis la Starbucks. „Ce să facem?” Și zic: „Stai că știu o cafenea unde stăteam noi lângă, o cafenea mică, așa, să zic vreo 30 de metri pătrați, cu un bar și era deschisă”. Zic: Hai să bem cafea de aici, cât de proastă poate să fie la băiatul ăsta? Și băiatul ăla, ulterior am aflat, era campionul Americii la barista, Charles Babinski, și mi-a făcut o cafea, deci am zis că am trăit în minciună. Zic: „Nu se poate așa ceva”, că i-am zis: „Dar ți-am spus să nu îmi pui zahăr.” Zice: „Nu, n-am pus zahăr, nici n-am zahăr”. Atunci am dat eu cu nasul de specialty coffee.
Paula: Și ce ai zis, mă întorc acasă...
Bogdan: Am zis așa... am înnebunit efectiv. Când am ajuns în România, am început să caut specialty coffee. Găseai prin UK, te costa transportul mai mult decât cafeaua, mai găseai prin Germania, dar nu aveai ce să găsești, la noi nu puteai să găsești.
Bogdan: Și mi-am cumpărat alt espresor, tot proastă ieșea cafeaua, mi-am cumpărat râșniță, aveam deja mii de euro dați în chestia asta. Până la urmă am zis: gata! Mi-am cumpărat eu un cuptor de prăjit, că sunt prea proști ăștia de lângă mine. Trebuie să fac eu, cu mâna mea.
Paula: Ok!
Bogdan: Și mi-am cumpărat un cuptor. Deci a ieșit o cafea de nu se putea bea. Atunci am zis: stai puțin, că poate nu știu eu să prăjesc cafea. E prima oară când am pus...
Paula: Exista și varianta asta.
Bogdan: Da, prima oară m-am gândit eu: zic, domnule, să vezi că poate nu știu eu să prăjesc cafea.
Paula: Și când colo fix asta era.
Bogdan: Asta era! În toată perioada asta, eu am lucrat în IT și am ajuns, întâmplător, să am birou într-o prăjitorie. Eu lucram în vânzări, știam vânzări, canale de distribuție, programe de distribuție. Și am zis: ok. Tot întâmplător, într-o zi mi-a zis tipa: domnule, trebuie să prăjești, că băiatul ăsta care prăjește la noi n-a mai venit. Și zic: bă, nu știu să prăjesc pe cuptor mare, eu știu pe ăla mic. Hai că seamănă, nu-i problemă, stai liniștit. Și, ușor-ușor, am început să prăjesc și, după aia, m-am dus și la competiție și...
Paula: Și te-ai dus, l-ai câștigat, uite aici trofeul. Te-ai întors în România, oamenii au vrut să bea cafea făcută de tine, prăjită de tine.
Bogdan: Da.
Bogdan: Acum prăjesc pe un profil deja stabilit. Este o Guatemala și încerc să replic, prin această prăjire, ce am stabilit că este deja bun în profilurile anterioare.
Paula: Și de ce e mai bună Guatemala de la tine decât de la alt furnizor?
Bogdan: Pentru că e prăjită de vicecampionul mondial.