Cum se va aplica legea decarbonizării

Legea decarbonizării sectorului energetic, care urmează să promoveze renunțarea la centralele electrice pe bază de cărbune, s-a modificat în urma discuțiilor din coaliția de guvernământ, astfel încât va pune un accent mai mare pe soluțiile de înlocuire a cărbunelui cu alte surse de producere a energiei, iar calendarul ei de aplicare s-a schimbat.

Conform proiectului de ordonanță de urgență privind măsurile de decarbonizare a sectorului energetic, România urmează să elimine treptat centralele electrice pe bază de lignit și huilă, așa cum prevede componenta C.6 Energie, din cadrul Pilonului I – Tranziția verde din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Prin PNRR, România s-a angajat să adopte legislația necesară până la data de 30 iunie 2022, astfel încât promovarea legii decarbonizării s-a făcut pe repede înainte, sub forma unei ordonanțe de urgență și cu o lansare în dezbatere publică aproape concomitentă cu trimiterea documentului pentru consultare la Comisia Europeană.

Ordonanța prevede că până în 2032 (în loc de 31 decembrie 2030 în forma inițială), România va închide toate carierele de lignit și minele de huilă și toate centralele electrice pe lignit și huilă, iar de la data intrării în vigoare a ordonanței va interzice redeschiderea minelor sau construirea de capacități noi de producție a electricității pe bază de cărbune.

Deși denumirea de „măsuri de decarbonizare” ar putea sugera și referiri la soluțiile de înlocuire a cărbunelui cu alte surse de energie, în textul ordonanței se menționează doar că statul va acorda ajutoare pentru reducerea impactului social al renunțării la producția de cărbune, în special prin programe de recalificare profesională în județele afectate prioritar, adică Gorj, Hunedoara și Dolj. Singura măsură concretă referitoare la regenerabile inclusă în document privește subvenționarea cumpărării de panouri fotovoltaice: „Persoanele care și-au pierdut locurile de muncă urmare a închiderii definitive și ireversibile a capacităților de producere a energiei electrice pe bază de lignit și huilă, precum și a închiderii definitive și ireversibile a exploatărilor miniere aferente (...) pot beneficia de finanțare nerambursabilă pentru achiziția de sisteme fotovoltaice cu o putere instalată de 3-5 kW.”

Chiar în ajunul datei la care ar fi trebuit să fie adoptată ordonanța, Ministerul Energiei a acceptat să modifice proiectul de ordonanță, astfel încât să îndeplinească două criterii: nu se închide nimic fără a se pune ceva în loc (nicio centrală pe cărbune nu va fi închisă până când nu se pun în funcțiune „unități de producție echivalente pe bază de gaz, energie nucleară sau din surse de energie regenerabilă”) și ceea ce se închide nu se desființează, ci intră în conservare, urmând să facă parte din rezerva de capacitate a sistemului energetic și să poată fi redeschise în caz de necesitate.

Al doilea criteriu fusese deja inclus în proiectul ordonanței, care prevede că în situație de criză energetică, guvernul poate reporni centralele închise, deși tot „cu respectarea termenului de finalizare a decarbonizării sectorului energetic”. Va fi mai interesant deci de urmărit cum se va aplica în timp primul criteriu, având în vedere ce capacități de producție a energiei urmează să fie închise și calendarul strâns prevăzut de proiectul de ordonanță pentru închiderea lor: 660 MW pe bază de lignit – până la 31 decembrie 2022, 1.425 MW pe bază de lignit și huilă – până la 31 decembrie 2025, iar restul de 1.140 MW – până la 31 decembrie 2030.

Pentru comparație, în lista de jaloane și ținte fixate prin PNRR, primul reper valoric care privește regenerabilele este de găsit abia la trimestrul al II-lea din 2024, când este prevăzut că „o capacitate de 950 MW de energie din surse regenerabile (energie eoliană și solară) – sau volumul maxim compatibil cu licitația organizată în condiții concurențiale – este dată în funcțiune și conectată la rețea”.

Astfel de discuții pe tema procesului de decarbonizare erau inevitabile, atâta vreme cât planurile de asigurare a unei tranziții cât mai raționale în Europa spre epoca neutralității climatice fac obiectul unor controverse care datează mult dinainte de războiul din Ucraina. În acest sens, să ne aducem aminte de procesul îndelungat prin care s-a definit taxonomia verde europeană, adică împărțirea surselor de energie în durabile ori de tranziție, care merită finanțate în continuare, și surse poluante, în care nu se va mai putea investi. Așa au devenit, în ianuarie, gazele fosile și energia nucleară surse acceptate de Comisia Europeană pentru perioada de tranziție, până în 2050.

Cu atât mai mult s-au amplificat discuțiile după declanșarea războiului din Ucraina, pentru că de acum a devenit prioritară găsirea unor surse de înlocuire a energiei din Rusia. Așa au revenit în atenție nu doar gazele, menționate explicit drept „investiție necesară” în comunicatul recentei reuniuni a Grupului celor 7 principale state industrializate (G7), ci și cărbunii. Germania, Austria și Țările de Jos au anunțat în iunie că vor relaxa restricțiile în privința centralelor electrice pe cărbune, după ce compania rusească Gazprom a anunțat că va reduce livrările de gaze către Germania, iar Polonia și Cehia vor să amâne termenele prevăzute pentru închiderea minelor. Premierul britanic Boris Johnson a declarat deschis că țara sa ar trebui să se întoarcă la mineritul și exploatarea cărbunelui, iar în curând este de așteptat chiar o decizie de deschidere a unei noi mine în Cumbria, comitat situat in nord-vestul Angliei. 

România ar putea să solicite modificarea termenelor de închidere a minelor după ce Comisia Europeană a anunțat că se poate renegocia tot capitolul despre energie din PNRR. Premierul Nicolae Ciucă a declarat la conferința de presă din 28 iunie că guvernul „va renegocia tot ce se poate renegocia” din PNRR, pentru a obține inclusiv o amânare a închiderii minelor. La începutul lunii iunie, coaliția de guvernământ convenise să inițieze renegocierea PNRR, astfel încât România să poată include în plan și proiecte de irigații, fonduri noi pentru recapitalizarea IMM-urilor, reorientarea unor fonduri spre proiecte de energie verde, în special parcuri eoliene în Marea Neagră, dar și spre exploatările de gaze din Marea Neagră. Aceasta înseamnă că România va parcurge din nou toate fazele aprobării PNRR, adică după ce guvernul va prezenta planul, Comisia Europeană va avea la dispoziție două luni ca să-l adopte, apoi Consiliul European va avea o lună ca să-l aprobe.

Prin urmare, procesul de renegociere s-ar putea încheia în toamnă, în funcție de momentul când guvernul își va prezenta propunerile, moment care la rândul său depinde de aprobarea de către Comisia Europeană a noului Regulament pentru PNRR, actualizat în perspectiva crizei create de războiul din Ucraina. Important până atunci va fi, desigur, ca aplicarea PNRR să nu fie blocată între timp, inclusiv la capitolele unde guvernul nu va propune nicio modificare.