Drumul energiei de la producător la consumator

V-ați întrebat vreodată care este traseul energiei electrice de la producător până la consumator? Ei bine, răspunsul la această întrebare ne dezvăluie o componentă vitală a securității unui stat pentru că astfel obținem o privire de ansamblu asupra sistemului energetic național - aparent complicat și inaccesibil! 

1. Producția de energie 

Primul pas pentru a beneficia de energie electrică este producția acesteia. În România, din fericire, producția este diversificată dar, din păcate, ponderea diverselor tipuri de energie nu este chiar cea pe care ne-o dorim în așa fel încât să putem spune că este și prietenoasă cu mediul înconjurător. Așadar, după tipul de producție, energia noastră poate fi: 

• Hidroelectrică 
  
• Provenită din cărbune 
  
• Produsă din hidrocarburi 
  
• Nucleară 
  
• Eoliană 
  
• Fotovoltaică 
  
• Produsă din biomasă 

În decursul anului 2020, cea mai mare cantitate de energie produsă la noi în țară, adică 33,9%, a provenit din termocentrale (energia produsă din cărbuni și hidrocarburi). Pe locul doi a fost energia produsă în hidrocentrale (29,1%), urmată de energia nucleară (19,9%) și cea din surse regenerabile (eoliană, fotovoltaică, biomasă) în proporție de aproximativ 17%. Din aceasta din urmă, doar 3,4% a fost energie solară produsă de panouri fotovoltaice. 

2. Transportul energiei 

Toate aceste unități de producție a energiei electrice fac parte dintr-un ecosistem complex care face de fapt legătura între producători și consumatori. Acest circuit gigant îi are la baza, evident, pe producători dar este completat de operatori de transport și de sistem, distribuitori și furnizori. Poate cel mai critic pion în acest ecosistem este operatorul de transport sau Transelectrica. CNTEE “Transelectrica” SA este compania cu capital majoritar de stat care realizează activitatea de transport al energiei prin intermediul Rețelei Electrice de Transport (RET), o adevărată coloana vertebrală a sistemului energetic național. Aceasta este, de fapt, rețeaua electrică de interes național și strategic cu o tensiune de linie nominală mai mare de 110 kV. RET dispune de 8.931,6 km de linii electrice aeriene, 81 de stații electrice și 218 unități principale de transformare. Pe lângă serviciile de transport, Transelectrica furnizează și servicii de sistem. Asta înseamnă că dacă rețeaua electrică de transport este coloana vertebrală atunci Dispecerul electric național, adică locul de unde este vegheată întreagă activitate energetică a țării, este creierul acestui sistem. Acesta este locul din care este gestionat transferul de energie de la producător la consumatori, aici se cunoaște în orice secundă consumul de energie, precum și sursa de proveniență a energiei consumate, dar și necesarul zilnic. Și poate cel mai important, aici sistemul este monitorizat permanent pentru a se evita apariția unor dezechilibre. 

3. Distribuția energiei 

Mai departe, energia electrică este preluată de distribuitori prin linii de înalta tensiune (mai mică totuși decât cea a transportatorului), dar și medie și joasă tensiune. Aceasta este distribuită pe regiuni. Practic, întreaga țară este împărțită în zone, iar fiecare zonă este acoperită de un distribuitor (rezultat din împărțirea și ulterior privatizarea distribuitorului unic de stat Electrica). În acest moment sunt 8 distributori la nivelul întregii țări care realizează distribuția prin rețeaua concesionată dintr-o anumită regiune (E-Distribuție Banat (Enel Banat), E-Distribuție Dobrogea (Enel Dobrogea), Electrica Transilvania Nord, E-Distribuție Muntenia (Enel Muntenia Sud), Delgaz Grid (E.ON Moldova), Electrica Transilvania Sud, Electrica Muntenia Nord, Distribuție Energie Oltenia (CEZ Oltenia) . De aceea, distribuitorului i se mai spune și operator de rețea. 

4. Furnizorul de energie, consumatori si prosumatori

La final, ultimul element din acest circuit, cel care este de fapt liantul sistemului cu consumatorul este furnizorul de energie a cărui activitate este aceea de a vinde energie electrică direct consumatorului, de a se ocupa de abonamente, de factura, de a oferi chiar și asistență în unele situații. Pe de altă parte, în relația cu un prosumator (adică un producător de energie verde provenită din panouri fotovoltaice, de exemplu), tot furnizorul este cel care cumpără energia produsă care este inserată apoi în sistemul național. Odată cu liberalizarea pieței de energie, societățile furnizoare s-au înmulțit, pot acționa fără limitări teritoriale și pot stabili politici proprii de tarifare. La rândul lor, consumatorii au dreptul să își schimbe furnizorul și să aleagă oricând orice alt furnizor de pe piață. Potrivit Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, în România funcționează, în acest moment, mai multe tipuri de furnizori: 

• 6 furnizori de ultima instanță cu activitate și pe piața cu amănuntul (Enel Energie SA, E.ON Energie România SA, Enel Energie Muntenia SA, Electrica Furnizare SA, CEZ Vânzare SA și Tinmar Energy). 
• 27 de producători de energie cu activitate și pe piața cu amănuntul (Hidroelectrica, Nuclearelectrica, CET Arad, CE Oltenia etc.) 
  
• 57 de furnizori de energie electrică cu activitate pe piața cu amănuntul 
  

În afară de producție, transport, distribuție și furnizare, piața energiei include și activitatea de tranzacționare prin care se cumpără și se vinde energie pe diferite piețe specializate. 

5. Piata liberă. OPCOM 

Pe de altă parte, pe lângă circuitul de transport al energiei, mai există și un circuit comercial nevăzut, dar la fel de important. Producătorii pompează energie pe piața liberă, de unde este apoi tranzacționată sub supravegherea OPCOM (Operatorul pieței de energie electrică și gaze naturale din România).

Rolul OPCOM este de administrator al pieței de energie electrică furnizând un cadru organizat, viabil și eficient pentru efectuarea tuturor tranzacțiilor comerciale în cadrul pieței engros. Sub umbrela OPCOM, energia este vândută/cumpărată și spre/dinspre alte piețe de energie din UE, în funcție de necesarul intern. Mai departe, traderii livrează energia achiziționată către furnizori care, la rândul lor, o comercializează consumatorilor finali.

De asemenea, într-o relație cu un prosumator, furnizorul poate să și achiziționeze la rândul său energie de la acesta, nu doar să livreze. Prețul final pe care îl va plăti consumatorul conține, pe lângă tariful energiei în sine, și taxe de distribuție și de transport. În sens invers, prosumatorul poate vinde furnizorului energia proprie produsă din surse regenerabile doar la un tarif fix stabilit la nivelul mediu al PZU (prețul zilei următoare stabilit în tranzacțiile de pe bursă de energie) din anul precedent.

De pildă, în acest an, PZU se află la nivelul mediu din 2020 adică la circa 196,5 lei/Mwh, o valoare mult sub nivelul actual care a depășit 1000 lei/Mwh. Vestea bună este că în 2022, prosumatorii vor putea să vândă energia produsă la nivelul PZU actual, net superior.