Care ar putea fi, în linii mari, impactul adoptării legii offshore pentru tranziția la energia verde

Legea offshore, prin care România deblochează o serie de noi exploatări de gaze, nu este menită să modifice obiectivele de tranziție la energia verde, ci, dimpotrivă, va funcționa în paralel cu stimularea investițiilor în sursele regenerabile de energie. 

Liderii coaliției de guvernământ au depus în Parlament la 15 aprilie Legea offshore, iar adoptarea ei a avut loc la 18 mai. Documentul stabilește același cadru fiscal pentru investiţiile offshore (cele în exploatările de gaze din Marea Neagră) şi cele onshore (cele în exploatările de gaze pe uscat la mare adâncime), astfel încât împărțirea veniturilor din ambele tipuri de exploatări se va face într-un procent aproximativ de 60% pentru statul român și 40% pentru investitori.

„România va avea surplus de gaze naturale, practic dublându-şi producţia cu mult peste necesarul actual de consum intern”, a spus ministrul Energiei, Virgil Popescu, care anticipează că, în acest fel, va fi redusă dependența de importurile de gaze, în primul rând de cele din Rusia, iar România „va deveni un furnizor de securitate energetică regională”. La rândul lui, premierul Nicolae Ciucă a spus că legea „reduce dependența de gazul rusesc, oferind României șansa de a deveni lider regional”.

Promovarea legii în regim de urgență are drept scop să funcționeze ca un semnal important pentru partenerii României din UE și NATO, în condițiile războiului din Ucraina, care a acutizat într-un mod fără precedent discuțiile despre independența energetică a țărilor europene față de Rusia. Legea offshore nu va duce însă la modificarea obiectivelor României de trecere la energia verde și nici nu va crea o concurență între investițiile în gaze și cele în solar, eolian sau eficiență energetică, deși au apărut deja primele critici pe această temă. 

Asociaţia Energia Inteligentă s-a declarat dezamăgită, de pildă, că proiectul de lege propune ca banii rezultați din impozitul pe veniturile suplimentare obținute de investitori (atunci când prețul gazului depășește 85 lei/MWh) să fie investiți în dezvoltarea rețelei de distribuție a gazelor și nu în măsuri de eficiență energetică a clădirilor sau de creștere a folosirii energiei regenerabile. La rândul său, fostul ministru al Energiei, Răzvan Nicolescu, a declarat la RFI că gazul „nu poate fi privit ca o soluție pe termen lung, sub nicio formă, sau doar sub forma utilizării gazului pentru a produce energie electrică în centrale mari, centrale care să fie dotate cu instalații de captare și stocare a carbonului. Altfel, este o soluție tranzitorie, dar binevenită, în contextul regional cu care ne confruntăm în această perioadă”.

În primul rând, așa cum Europa nu intenționează ca prin admiterea gazelor ca soluție de tranziție să renunțe la neutralitatea climatică, nici România nu are asemenea planuri. Chiar înainte de promovarea Legii offshore, Ministerul Energiei a anunțat că România va începe anul acesta actualizarea Planului Naţional Integrat în domeniul Energiei și al Schimbărilor Climatice, în așa fel încât ținta de producție a energiei verzi va deveni și mai ambițioasă, pentru că acum România a început deja să aibă acces la finanțări mai mari, prin PNRR și Fondul de Modernizare. „Obiectivul pe care îl avem acum, de 30,7% pentru energia regenerabilă, va fi crescut simţitor”, a declarat Dan Drăgan, secretar de stat în minister. Este vorba despre unul din obiectivele asumate prin Pactul Verde, de creștere cu 30,7% a ponderii energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie până în 2030.

În al doilea rând, exploatarea gazelor din Marea Neagră nu oferă o soluție imediată de reducere a importurilor de energie și nici de reducere rapidă a prețurilor, astfel încât sursele verzi să-și piardă din importanță. Estimările prezentate de liderii coaliției de guvernământ arată că primele gaze din Marea Neagră vor fi extrase în a doua jumătate a anului în curs, când Black Sea Oil&Gas va putea începe să livreze o producție de circa miliard de metri cubi de gaze pe an, adică o cantitate apropiată de importul de gaze din Rusia. Din 2024 va deveni posibilă și începerea exploatării la zăcământul de la Caragele, județul Buzău, iar la perimetrul Neptun Deep, lucrările vor începe în 2023, urmând ca primele gaze să fie extrase cel mai devreme la sfârșitul anului 2026 – începutul anului 2027.

În al treilea rând, nu suntem în situația în care toată producția ar intra pe piața internă sau ar face obiectul unei reglementări de preț. Legea elimină mai multe restricții importante care apăruseră în formă a proiectului, care data din timpul guvernărilor precedente. Este vorba de limita de vânzare a gazelor pe piața internă, care în vechea lege era prevăzută să fie de 50%, limită care acum a dispărut. În același timp, statul se obligă să nu modifice pe toată durata acordurilor cu investitorii nivelul redevenței și al impozitului suplimentar și nici să nu reglementeze prețul gazelor extrase. Singurul caz în care statul poate interveni este o „situație de criză energetică și/sau de distorsiune a aprovizionării cu gaze naturale a României”, caz în care guvernul „poate lua măsuri de vânzare cu prioritate în Romania, a cantităților de gaze naturale extrase din perimetrele respective”.

Mai mult, este posibil ca adoptarea Legii offshore să încurajeze promovarea unor proiecte de legi care să reglementeze în mod similar și producția de energie din surse regenerabile, cum ar fi o lege pentru parcurile offshore eoliene. Un proiect în acest sens a fost inițiat în 2020 și urma ca legea să fie gata în 2021, când ministrul Energiei spunea că va trebui ca în lege să fie incluse și noile forme de subvenţionare, contractele pentru diferenţă şi Fondul de Modernizare. Alături de Hidroelectrica, și investitorii străini au proiecte eoliene la Marea Neagră care depind de adoptarea unei astfel de legi. Una dintre companiile interesate, WPD din Germania, are în plan o centrală eoliană pe mare cu o capacitate de 1.400 MW și chiar a anunțat că vrea să ajute statul să pună la punct legea respectivă.