Producția de energie din panouri fotovoltaice a înregistrat în aprilie recorduri pe mai multe piețe din Europa, iar tehnologia solară și cea eoliană au contribuit la scăderea prețului energiei pe majoritatea piețelor europene de electricitate. 

Conform AleaSoft Energy Forecasting, serviciul de prognoză dezvoltat de firma spaniolă cu același nume, piețele din Spania, Franța și Italia au înregistrat în prima săptămână din luna aprilie 2022 recorduri istorice de producție a energiei solare. În cazul Spaniei, recordul orar de producție a energiei solare a fost atins pe 7 aprilie, la ora 14:00, cu 11.313 MWh. În Franța, recordul a fost atins pe 10 aprilie, cu 8.788 MWh la ora 13:00, în timp ce pe piața italiană a fost realizată, în aceeași zi, cea mai mare producție de energie solară din iulie 2014 până acum, cu 12.310 MWh la ora 12:00. Pentru prima săptămână din aprilie, creșterea producției a fost de 48% în Italia față de precedenta săptămână, de 11% în Germania, iar în Peninsula Iberică de 7%, incluzând energia generată din surse fotovoltaice și din centrale solare termale. În aceeași săptămână, prețul electricității a scăzut în Germania cu 51%, în Spania și Portugalia cu 6,7%, iar pe piața Nord Pool a țărilor nordice și vest-europene cu 37%. 

Aceasta este, desigur, doar o fotografie a situației la un moment dat, pentru că vor mai fi săptămâni cu scăderi de producție și creștere de prețuri. Ea confirmă însă faptul că efortul de renunțare la importul de energie din Rusia se poate baza pe energia verde europeană, alături de revitalizarea temporară a producției de petrol, gaze și cărbune. „Credem că recentul focus pe securitate energetică, reziliență și diversificare va lansa o nouă eră a investițiilor în energie”, arată o analiză din martie a economiștilor de la Goldman Sachs, care afirmă că investițiile în surse regenerabile vor evolua în tandem cu cele în sursele clasice, astfel încât totalul lor combinat va crește de la 800 de miliarde de dolari în 2020 la 1.400 miliarde de dolari în următorii trei ani.

Experiența istorică arată că șocurile prețurilor la energie din alte epoci au favorizat inovația în materie de generare a energiei, având ca rezultat măsuri prietenoase față de mediu. Când țările arabe producătoare de petrol au început să limiteze producția în 1973, tot ca rezultat al izbucnirii unui conflict militar („războiul din octombrie” contra Israelului), prețurile energiei au crescut de aproape patru ori, au apărut cozi la benzinării și perioade de penurie în aprovizionare. Următorul șoc petrolier a fost cel declanșat după revoluția iraniană din 1979. În Europa, nevoia de a obține energie mai ieftină a declanșat interesul față de surse „exotice” – energia eoliană și „electricitatea din lumina soarelui”, amintește John Letzing, digital editor la platforma Strategic Intelligence a Forumului Economic Mondial.

În SUA, reacțiile la șocurile petroliere au constat inclusiv în instituirea unei limite naționale de viteză a vehiculelor, precum și stabilirea primelor standarde de economisire a carburanților pentru industria auto. Așa s-a creat și Rezerva Strategică de Petrol, model pentru actualul plan de constituire a unei rezerve strategice de gaze în Europa. Războiul din Ucraina, la rândul său, este calificat drept „un război al combustibililor fosili”, pentru că Rusia își folosește ca armă resursele de petrol, gaze și cărbune, cum spune Svitlana Krakovska, principalul cercetător ucrainean în domeniul schimbărilor climatice. Prin urmare, este de așteptat ca și acest conflict, cu șocul prețurilor pe care l-a creat, să accelereze dezvoltarea tehnologiilor verzi.

Analiza Goldman Sachs indică limpede importanța inovației, accentuând că nu se poate vorbi despre decarbonizarea economiilor fără investiții în două tehnologii esențiale care vor contribui la rezolvarea problemei legate de stocarea energiei: dezvoltarea unor soluții de acumulare capabile să funcționeze la scară industrială și a hidrogenului verde. În același timp, companiile responsabile de cea mai mare parte din emisiile globale de carbon ar putea folosi veniturile suplimentare obținute ca urmare a creșterii prețului petrolului pentru finanțarea, de exemplu, a tehnologiilor de captare și eliminare a dioxidului de carbon din atmosferă.

Recordurile menționate la începutul acestui articol n-ar fi fost însă posibile fără investițiile deja făcute, în special în ultimul deceniu, pentru stimularea producției de energie verde. Dacă ne uităm la evoluția istorice a producției de electricitate verde în Europa, energia din surse eoliene și hidro a avut în perioada 2009 - 2019 cea mai mare pondere în total, peste două treimi, în timp ce energia solară a avut de departe cea mai rapidă creștere. Potrivit datelor Eurostat, energia din surse fotovoltaice reprezenta în 2008 numai 1% din totalul producției de electricitate în UE, cu doar 7,4 TWh, în timp ce în 2019 a ajuns la 14%, cu 144,2 TWh, ceea ce reprezintă o creștere cu adevărat spectaculoasă.

Dintre țările europene, Islanda avea în 2020 cea mai mare pondere a energiei regenerabile, raportat la totalul consumului final brut de energie, cu 83,7%, conform celor mai noi date disponibile ale oficiului european de statistică Eurostat. Pe locurile următoare erau Norvegia cu 77,4%, Suedia cu 60,1%, Finlanda cu 43,8% și Letonia cu 42,1%, iar la polul opus erau Malta cu 10,7%, Luxemburg cu 11,7%, Belgia cu 13% și Ungaria cu 13,9%. 

România avea 24,5%, ceea ce este un rezultat bun, mai ales ținând cont că este peste media de 22,1% a Uniunii Europene. Rafinând datele în funcție de destinație (electricitate, încălzire și răcire, transporturi), vedem că România a avut în 2020 o pondere de 43,4% a surselor regenerabile în consumul brut de electricitate, considerabil peste media Uniunii Europene de 37,5%. La capitolul încălzire și răcire, ponderea energiei din surse regenerabile în România a fost de 25,3%, tot peste media UE de 21,6%, în timp ce la capitolul transporturi, ponderea energiei din surse regenerabile în România a fost de 8,5%, ușor sub media UE de 10,2%.